Credeam ca la al doilea copil nu ma mai surprinde nimic care sa ma dea “pe spate”.

Ieri , 20.03.2014, a fost echinotciul de primavara, am citit peste tot ca este “ziua fericirii”. Mi-am spus ieri dimineata , citind postari despre fericire, ca, pentru mine nu trebuie sa fie o anume zi, ca sa fiu fericita. Pentru mine fericirea este familia mea, asa cum este ea.

Aseara, pe la 19.00, mi-am dorit sa am o camera ascunsa care sa filmeze momentul acela unic in care sufletul mi s-a umplut cu iubire, cu fericire, lacrimile mi-au siroit instant si pluteam; desi ma indoiesc ca ar exista ceva care ar putea surprinde asa ceva . Continue reading →

Continuarea postului anterior cu bb 2…

La Theodor am aflat de scutecele lavabile si de chimicalele care se afla in pampersi, dar nu am avut puterea sa incep sa le folosesc, oricat de multe avantaje ar avea ele. Dar, in acelasi timp, am aflat ca de fapt mai natural decat orice scutec este in funduletul gol si culmea, mi s-a parut ceva si mai usor decat orice scutec. O alta metoda, care foloseste lasatul in funduletul gol de la nastere, este elimination communication (EC).  Mie imi place sa ma simt confortabil alaturi de copil, asa ca am combinat folosirea pampersilor cu lasatul cat mai mult liber.

De cand s-a nascut am incercat sa apelez cat mai putin la pampersi, in timpul somnului de noapte inca nu am inceput sa-i scot, dar in timpul somnului de zi deja am cateva incercari reusite si verificate: copilul nu face pipi adormit 🙂 Continue reading →

La primul bebe vroiam ca totul sa se desfasoare pe repede inainte: sa manance singur, sa se imbrace singur, sa se incalte, sa spuna pipi sau caca si sa faca la olita/wc, adica sa fie independent cat mai repede. Anii mi-au demonstrat ca totul se face treptat, cu multa rabdare din partea noastra si fie ca vrem sau nu, natura isi urmeaza cursul in ritmul ei.

Cum spuneam, credeam ca daca o sa-l pun pe olita din momentul in care va sta singur in fundulet, problema e ca si rezolvata. La 8 luni si jumatate, Stefan statea si se ridica foarte bine in fundulet, asa ca am cumparat o olita. Simpla, fara melodii, stil scaunel si cu o centurica in fata care se prindea pentru siguranta copilului. Imi aduc aminte si acum, cum am vazut-o in vitrina , am vrut-o pentru ca era cu o masinuta de politie desenata pe ea (gandeam ca poate il va atrage mai mult) si cum vanzatoarea m-a intrebat ce varsta are bb si, desi, era doritoare de vanzare, m-a sfatuit sa mai astept cu pusul. Si nu am mers singura, ci cu alta mamica, cu un baietel de varsta lui Stefan, care a considerat ca ea nu vrea sa chinuie copilul cu stresatul la oala si mai bine fara pampers si sa simta ca este ud decat sa-l tot puna pe olita. Orice argument era de prisos, decizia o luasem, eram convinsa ca asa e bine. Continue reading →

Theodor a trecut de 2 ani pe 1.03.2014. Nu ma asteptam sa mai vad o explozie in evolutia lui pentru ca deja avea cam toate bifele pana la aceasta varsta: vorbit, mers, alergat, propozitii, mancat singur etc. La Stefan 2 ani nu a reprezentat o granita in evolutie, ci mai degraba 2 ani si 4-5 luni si categoric 3 ani.

Intr-o seara,tot dand eu cu matura prin bucatarie, iata ca Theo se catara pe un scaun si imi spune : “Mami, de ce tangi?” Am procesat ceva la “tangi” dar am inteles ca era vorba de “strangi”, dar totusi i-am spus sa mai repete.

Copilul, ca sa-mi faca pe plac si ca sa se faca inteles cat mai clar, se cazneste, se gandeste si … imi spune : “Mami, de ce aduni? de ce aduni? ” – si tot repeta cu gura pana la urechi ca a gasit acel cuvant- usor de pronuntat si usor de inteles 🙂

Ce dovada mai clara de iubire si de gandire dreapta si sincera 🙂

In fiecare zi sunt surpinsa cat de multe spun copiii folosind foarte putine cuvinte si cat de mult se bucura cand am reusit sa deslusim ceea ce au vrut ei sa spuna.

Lectia de azi mi-o da Stefan , dupa ce ajungem de la gradi, in scara blocului:” Si mami, ce mi-ai luat pentru ca le-am dat martisoare la fetite?”

Am inteles atunci ca gestul MEU de a cumpara martisoare si de a i le pune copilului in brate pentru a le imparti , cu explicatiile de rigoare bineinteles, nu a fost perceput decat ca pe o obligatie , ca pe o indatorire de a-mi face mie pe plac.

Inca o data, inca cateva cuvinte mi-a spus tot. Pentru el, mai important a fost sa mearga la gradi sa se joace, sa-si vada de copilaria si de povestile lui. Obiceiurile “comerciale”, facute doar de dragul de a le face nu-l impresioneaza deloc si se vede treaba ca le-ar face “contra cost” .