Credeam ca la al doilea copil nu ma mai surprinde nimic care sa ma dea “pe spate”.

Ieri , 20.03.2014, a fost echinotciul de primavara, am citit peste tot ca este “ziua fericirii”. Mi-am spus ieri dimineata , citind postari despre fericire, ca, pentru mine nu trebuie sa fie o anume zi, ca sa fiu fericita. Pentru mine fericirea este familia mea, asa cum este ea.

Aseara, pe la 19.00, mi-am dorit sa am o camera ascunsa care sa filmeze momentul acela unic in care sufletul mi s-a umplut cu iubire, cu fericire, lacrimile mi-au siroit instant si pluteam; desi ma indoiesc ca ar exista ceva care ar putea surprinde asa ceva .

Theodor, in pozitie de cocotat, asa cum stie el cel mai bine, m-a anuntat :” Maaaamiiii, puuuup! Maaaaami, pup! ” si incerca din rasputeri sa tuguie buzele si sa faca “plescaitul” acela specific de “pupat”.

“Da mami! Tu pupi! Sigur ca da!” , m-am apropiat de el si i-am cuprins talia cu lacrimile siroind.

“Mami, pup obaz!”  Si mi-a cuprins capul cu manutele acelea de copilas, cu pielicica fina si cruda, si si-a exersat primul pupic constient pe obrazul meu.

“Daaaaa! Asta este! Exact! Acum Theo pupa!” si l-am luat in brate, l-am ridicat si am ras de bucurie nemarginita.

Si rasul acela in care poate sa izbucneasca un copil, rasul acela necontrolat, chicotit si apoi dezlantuit intr-o explozie de bucurie este fericirea absoluta. F-e-r-i-c-i-r-e-a  a-b-s-o-l-u-t-a!

O jumatate de ora pe putin am exersat pupatul, primul pupat constient, si nu, nu ma lasa sa-l pup, ci doar ma umplea cu pupici nenumarati peste tot: “Theo pup paul! Theo pup obazul!Theo pup gatul! Theo pup mana! Theo pup funtea! ” Si la fiecare pupat eu il ridicam in sus si radeam si pornea motorasul acela de umplut rezervele de fericire si eu mai mult il provocam sa ma pupe, sa rada, parca vroiam sa vad daca se termina.

Functionam cu energie, noi o producem in fiece clipa, dar o luam ca atare si uitam sa o ingrijim de cele  mai multe ori. Energia este mereu acolo, ea are grija de noi, mereu gasim o farama cand zicem ca nu mai putem; dar ce face ea atunci cand noi n-am avut grija s-o folosim? Cum se face ea auzita/simtita? Pai asa- prin ras sau plans. Si prefer sa radem , sa pozitivam actiunile si descarcarile , sa simtim armonia si sa plutim !!! Si sa declar ca fericirea este ASA!!!