Am vrut sa scriu mereu, in fiecare zi mi-am insiruit gandurile si intamplarile pe diverse hartiute sau note de telefon, randuri care n-au mai trecut testul de revizuire pentru a fi publicate. Nu, nu mi-am propus rezolutii sau teme pentru anul ce tocmai a inceput, dar, probabil ca inceputurile ne scot din rutina si ne imping sa ne continuam visele neterminate.

Si da, mi-am propus sa continui acest vis de copil inceput cu mult timp in urma si mereu uitat. Pentru cine scriu? Pentru alte mamici, pentru alti copilasi, pentru alti tati si bunici si mai ales pentru mine si familia mea.

Pentru ca in fiecare zi descopar multe, e chiar pacat sa le las la voia intamplarii si sa nu le grupez aici, sub un singur acoperis de unde pot fi gasite.  Continue reading →

Reteta este foarte simpla, o am de la buna noastra prietena si mosica , Laura, un izvor nesecat de inspiratie pentru tot ce inseamna arta, careia ii multumim foarte mult pentru acest dulce rapid.

Este pentru copilasi mai mari, deoarece contine mult unt.

Cantitati pentru o tava mare de cuptor: 100 g unt (eu folosesc de 65%), 1 ou, 3-4 linguri de miere (sau zahar brun; de preferat sa fie pudra)- depinde cat vreti de dulce, 200-250 g faina (max). Optional: stafide, nuca de cocos, fulgi de migdale, seminte de orice fel, cacao.; foarte putin praf de copt.

Continue reading →

Dupa o pauza extrem de lunga, iata ca am reusit sa schimb fata acestui proiect atat de drag sufletului meu.

Imi cer scuze ca nu am reusit sa import vechile postari, dar le voi reposta imbunatatite si cu informatii noi.

Cand am inceput sa scriu aici eram in cautare de raspunsuri de toate felurile. In 2007-2008 cand ma luptam cu cele mai grele momente din existenta de mamica nu gaseam informatia pertinenta pe site-urile romanesti si forumurile straine le gaseam prea indepartate de sufletul meu. Apoi au venit 2 ani foarte incarcati de sentimente si depresii- 2010-2011 si am simtit nevoia unui spatiu de descarcare, aici. Intre timp, in ultimii 2-3 ani parca totul a inflorit, a aparut acest facebook care a adus impreuna o multime de mamici si unde mi-am gasit o parte din raspunsuri. Am cunoscut mamici minunate, pe care o sa le invit intr-o zi aici sa scrie din experientele lor. Am citit carti minunate si inca descopar lecturi grozave.

Am descoperit la al doilea copil, o viata de mamica pe care n-o stiam, aveam inclinatii timide inspre alaptare prelungita si purtatul bebelusilor, dar n-am reusit sa le aplic cum trebuie la primul bebe si sunt mandra ca am corectat la bebe 2.

Suntem parintii a doi baieti, unul de aproape 6 ani si altul de 1 an si 8luni , de aceea, in fiecare zi, la noi se intampla ceva la dublu, ceva care trebuie povestit, impartasit.

Visul meu de copil este in fiecare zi. Prin visul acesta merg mai departe si din visul acesta refuz sa ma trezesc. Copiii sunt cei care imi reamintesc in fiecare clipa senzatii si intamplari din copilarie si de multe ori raman uimita sa-i aud inca vocea mamei sau tatei. Vreau sa-i indrum intr-o directie buna, sa fie capabili sa se descurce singuri, sa-si gaseasca puterea in ei insisi, sa aiba curajul si vointa sa fie independenti.

In fiecare zi invatam si noi, parintii, cate ceva nou si suntem constienti ca idealul este o utopie. Asa cum noi credem ca suntem singurii care ne lovim de anumite probleme si cand incepem sa cautam pe internet descoperim si alti parinti in situatii similare si citim cu nesat povestile lor, asa vrem sa ne povestim si noi aici intamplarile zilnice cu micii nostri poznasi.

Lumea noastra este acum lumea lor 🙂 !