In fiecare zi sunt surpinsa cat de multe spun copiii folosind foarte putine cuvinte si cat de mult se bucura cand am reusit sa deslusim ceea ce au vrut ei sa spuna.

Lectia de azi mi-o da Stefan , dupa ce ajungem de la gradi, in scara blocului:” Si mami, ce mi-ai luat pentru ca le-am dat martisoare la fetite?”

Am inteles atunci ca gestul MEU de a cumpara martisoare si de a i le pune copilului in brate pentru a le imparti , cu explicatiile de rigoare bineinteles, nu a fost perceput decat ca pe o obligatie , ca pe o indatorire de a-mi face mie pe plac.

Inca o data, inca cateva cuvinte mi-a spus tot. Pentru el, mai important a fost sa mearga la gradi sa se joace, sa-si vada de copilaria si de povestile lui. Obiceiurile “comerciale”, facute doar de dragul de a le face nu-l impresioneaza deloc si se vede treaba ca le-ar face “contra cost” .