Copiii pe gheata – ziua 2

Ziua 2 a fost mai mult decat ma asteptam.

Gheata fusese curatata si tuturor ni s-a parut ca este cu mult mai frig in incinta decat ieri, dar copiilor li s-a parut muuult mai bine asa. 

Stefan a apreciat ca gheata e curatata, a zis ca in sfarsit aluneca. A prins viteza cu foca, a prins faza cu miscarea picioarelor chiar daca momentan doar cand impinge foca si nu ii mai este frica sa plece singur pe gheata. Si-a dat drumul de cateva ori sa alunece, dar cu teama. Inca are un stil foarte amuzant de a-si tine echilibrul: da din maini ca o pasare, dar important este ca nu cade. Un moment foarte interesant, utilizat si de Medeea la kineto, a fost cand Dan l-a pus pe Stefan sa “construiasca” un traseu. Un traseu format din jaloane cu cate o palarie. Stefan trebuia sa mearga la fiecare jalon si sa ia palaria, un fel de genuflexiuni pe gheata. Un exercitiu foarte bun pentru dezvoltarea¬†muschilor picioarelor si de a-si mentine echilibrul. Bine, sansele de succes ale exercitiului ar fi fost mult mai ridicate daca nu navaleau toti copiii din patinoar pe traseul format si de a face piruete si tot ce mai spunea Dan acolo. Se formase deja o mare echipa.

Theodor a fost vedeta zilei de azi, de un curaj extraordinar. A reusit sa impinga foca singur, s-a desprins de mersul cu foca pe langa mantinela si s-a aventurat prin mijlocul patinoarului. Ca de obicei, si-a gasit si o fetita, cam de 8 anisori, care l-a luat sub aripa ei si a inceput sa-l invete de toate. Sansele ei de a-l convinge sa se aseze pe foca si sa-l impinga, n-au avut succes. Theo este omul miscarii, nu se lasa pus la leneveala asa usor. La momentul traseului, Theodor a fost mega incantat, stiind ca la kineto el nu are voie sa-i strice aranjamentele lui Stefan. A profitat de ocazie si a inceput sa mearga serpuit printre jaloane, cu foca bineinteles. Dan a avut doua metode de abordare a lui Theo, in prima parte a zilei a stat foarte mult in spatele lui, sustinandu-l, iar in partea a doua, vazand ca si-a gasit echilibrul, a stat in fata si l-a chemat spre el. Numai ca, la un moment dat, Theo s-a dezchilibrat si a cazut pe spate. El a fost un picut cam departe ca sa-l prinda, cazatura a fost putin cam violenta pentru fundul lui, a venit singur pana la mine, din capatul celalalt al patinoarului, ca sa-mi spuna de patanie. Dar, supararea n-a durat mult, distractia a reinceput :).

Azi au stat 45 min dar aceste minute au fost atat de intens traite incat erau intr-adevar obositi si iar foame mare pe ei. 20160211_111750 20160211_112819 20160211_113220

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *