Ziua 2 a fost mai mult decat ma asteptam.

Gheata fusese curatata si tuturor ni s-a parut ca este cu mult mai frig in incinta decat ieri, dar copiilor li s-a parut muuult mai bine asa.  Continue reading →

Azi e ziua in care au pasit cu incredere pe gheata…cu patinele 🙂 .

Am vrut demult sa le arat si sportul asta pentru ca eu, traind in oras cu patinoar, am fost de multe ori pe gheata. Totusi pana la 15 ani, apoi nici eu nu-mi explic de ce n-am mai pus piciorul pe gheata (cel mai probabil de frica de oase rupte caci de cand mama si-a rupt piciorul pe gheata n-am mai trecut pe la patinoar). Tati nu stie sa patineze, dar stie cu role, stie cu schiurile. M-am lasat condusa de frica si prima data cand l-am dus si pe Stef la patinoar (acum vreo 2 ani) am cam sfeclit-o. L-am convins pe tati ca e bine, ca e frumos, ca se face asa si-asa, ca e ca pe role (desi eu nu stiu cu role…dar conta la convingere) si iata ca vad baietii mei mai mult tinandu-se de mantinela decat patinand. Patinele de inchiriat nu prea s-au potrivit, Stefan a cazut de multe ori, timpul a trecut cam degeaba atunci si ne-a lasat un gust amar. Nu mai zic de boscorodeala pe care mi-am luat-o dupa eveniment. Asa ca subiectul s-a inchis. Continue reading →

Eternul “la cumparaturi”: cosul saptamanal sau cumparaturi de ocazie, de imbracat sau de scoala, cosul zilnic sau de moft.

Am ajuns in punctul in care “la cumparaturi” mergem impreuna. Da, toti 4. Si asta dupa ce am trecut prin mai multe faze si am experimentat tot felul de intamplari. Continue reading →

Nu ma mai pot abtine. Am o pofta nebuna de scris. Stiu ca se apropie “acea” despartire de copii, vine agitatia cu gradinita/scoala, cu mai putin timp alaturi de ei.  Sunt adorabili. Theodor a inceput sa spuna lucrurilor pe nume intr-un mod sincer, concis si fara drept de apel, iar Stefan are o logica uimitoare. Continue reading →

Pentru ca subiectul “nastere” inca nu s-a epuizat, tot in seara de marti, Stefan incepe o discutie care m-a surprins total si mi-a placut la nebunie gandirea lui clar indreptata spre lucrurile de baza, naturale, nealterate si in acelasi timp imi confirma cum isi tese el planuri astfel incat sa-si poata satisface curiozitatile.  Noi nu am discutat niciodata de fenomenul “nastere acasa, neasistata”, n-am vazut filmulete/reportaje in prezenta lui. Si totusi , nu am inventat nimic din ceea ce urmeaza 🙂 Pentru mine este surpinzator sa port aceste discutii cu baietelul meu de 6 ani si 4 luni, cand eu la varsta lui inca nu stiam ce le deosebeste pe fetite de baietei. Continue reading →

Suntem seara, marti, inainte de culcare, am citit povestea, am stins lumina si ne-am bagat in pat.

Este momentul in care ne linistim, intram in starea de dinainte de somn, dar nu inainte de a mai raspunde la intrebarile copiilor. Theodor inca nu stie sa intrebe chestii, asa ca pentru el momentul de linistire este sa stea la titi, in timp ce Stefan isi satisface curiozitatile. Continue reading →

Ca este gelos , asta am aflat cu mult inca sa fie nascut Theodor, fratiorul, dar lupta pentru atentie se da pe toate planurile, inclusiv atunci cand mami trebuie sa hraneasca fratiorul .

Pe cand avea Theodor vreo 2 luni , a venit la noi in vizita o doamna doctor pediatru, care mi-a spus ca ” Atunci cand il alaptezi pe Theodor, pe Stefan sa il trimiti in alta camera. Copilul mai mare are o suferinta reala, pe care nu o poate exprima, incearca sa faca orice ca sa fie si el la fel ca bebelusul si mai ales in astfel de moment cand ar vrea si el sa suga, fratele mai mare sufera un regres, numai sa fie si el bagat in seama. Nu are varsta necesara sa accepte ca sunt momente cand mama are nevoie de timp pentru noul pui.” Stefan a fost prezent la toata pledoaria doctorei si in acel moment, eu cu bebele la san, el si-a gasit o perna , si-a asezat-o langa mine si si-a pus si el capul acolo, fara sa spuna nimic m-a imbratisat cu privirea si a confirmat ca si el vrea sa fie ca bebe. Doctora a continuat ” Vezi, ce dovada mai clara vrei! Copilasul sufera dupa mamica lui!” Continue reading →

Credeam ca la al doilea copil nu ma mai surprinde nimic care sa ma dea “pe spate”.

Ieri , 20.03.2014, a fost echinotciul de primavara, am citit peste tot ca este “ziua fericirii”. Mi-am spus ieri dimineata , citind postari despre fericire, ca, pentru mine nu trebuie sa fie o anume zi, ca sa fiu fericita. Pentru mine fericirea este familia mea, asa cum este ea.

Aseara, pe la 19.00, mi-am dorit sa am o camera ascunsa care sa filmeze momentul acela unic in care sufletul mi s-a umplut cu iubire, cu fericire, lacrimile mi-au siroit instant si pluteam; desi ma indoiesc ca ar exista ceva care ar putea surprinde asa ceva . Continue reading →

Continuarea postului anterior cu bb 2…

La Theodor am aflat de scutecele lavabile si de chimicalele care se afla in pampersi, dar nu am avut puterea sa incep sa le folosesc, oricat de multe avantaje ar avea ele. Dar, in acelasi timp, am aflat ca de fapt mai natural decat orice scutec este in funduletul gol si culmea, mi s-a parut ceva si mai usor decat orice scutec. O alta metoda, care foloseste lasatul in funduletul gol de la nastere, este elimination communication (EC).  Mie imi place sa ma simt confortabil alaturi de copil, asa ca am combinat folosirea pampersilor cu lasatul cat mai mult liber.

De cand s-a nascut am incercat sa apelez cat mai putin la pampersi, in timpul somnului de noapte inca nu am inceput sa-i scot, dar in timpul somnului de zi deja am cateva incercari reusite si verificate: copilul nu face pipi adormit 🙂 Continue reading →

La primul bebe vroiam ca totul sa se desfasoare pe repede inainte: sa manance singur, sa se imbrace singur, sa se incalte, sa spuna pipi sau caca si sa faca la olita/wc, adica sa fie independent cat mai repede. Anii mi-au demonstrat ca totul se face treptat, cu multa rabdare din partea noastra si fie ca vrem sau nu, natura isi urmeaza cursul in ritmul ei.

Cum spuneam, credeam ca daca o sa-l pun pe olita din momentul in care va sta singur in fundulet, problema e ca si rezolvata. La 8 luni si jumatate, Stefan statea si se ridica foarte bine in fundulet, asa ca am cumparat o olita. Simpla, fara melodii, stil scaunel si cu o centurica in fata care se prindea pentru siguranta copilului. Imi aduc aminte si acum, cum am vazut-o in vitrina , am vrut-o pentru ca era cu o masinuta de politie desenata pe ea (gandeam ca poate il va atrage mai mult) si cum vanzatoarea m-a intrebat ce varsta are bb si, desi, era doritoare de vanzare, m-a sfatuit sa mai astept cu pusul. Si nu am mers singura, ci cu alta mamica, cu un baietel de varsta lui Stefan, care a considerat ca ea nu vrea sa chinuie copilul cu stresatul la oala si mai bine fara pampers si sa simta ca este ud decat sa-l tot puna pe olita. Orice argument era de prisos, decizia o luasem, eram convinsa ca asa e bine. Continue reading →