Azi e ziua in care au pasit cu incredere pe gheata…cu patinele 🙂 .

Am vrut demult sa le arat si sportul asta pentru ca eu, traind in oras cu patinoar, am fost de multe ori pe gheata. Totusi pana la 15 ani, apoi nici eu nu-mi explic de ce n-am mai pus piciorul pe gheata (cel mai probabil de frica de oase rupte caci de cand mama si-a rupt piciorul pe gheata n-am mai trecut pe la patinoar). Tati nu stie sa patineze, dar stie cu role, stie cu schiurile. M-am lasat condusa de frica si prima data cand l-am dus si pe Stef la patinoar (acum vreo 2 ani) am cam sfeclit-o. L-am convins pe tati ca e bine, ca e frumos, ca se face asa si-asa, ca e ca pe role (desi eu nu stiu cu role…dar conta la convingere) si iata ca vad baietii mei mai mult tinandu-se de mantinela decat patinand. Patinele de inchiriat nu prea s-au potrivit, Stefan a cazut de multe ori, timpul a trecut cam degeaba atunci si ne-a lasat un gust amar. Nu mai zic de boscorodeala pe care mi-am luat-o dupa eveniment. Asa ca subiectul s-a inchis.

Anul asta, hotarata, am zis ca in vacanta asta intersemestriala vreau sa-i plimb, sa-i scot din casa, sa le dau o ocupatie. Ei au solicitat ca vor sa patineze, ca vor sa schieze. La schiuri inca n-am ajuns, le-am luat pe rand.

In Ploiesti este un patinoar mare (si primul din oras) in aer liber la Sala Sporturilor Olimpia – Patinoarul Olimpia si 2 patinoare in incinta celor doua mall-uri – Afi (care este in interior, acoperit) si Ploiesti Shopping City (pe terasa mall-ului). Am ales pe cel din Afi pentru ca e la 3 min de casa si e acoperit, deci o vreme geroasa nu ne punea piedici .

Ca prim pas, am fost pana la patinoar sa vedem care-s conditiile, care-s costurile.

Patinoarul se numeste Ploiesti on Ice si functioneaza pe tot parcursul anului. Pe mine ma interesau costurile pentru inchiriat patine, intrat pe gheata si instructor individual. Am gasit toate informatiile necesare si am luat abonament de 5 initieri in valoare de 190 lei, urmand ca instructorul sa intre pe rand cu fiecare din baieti. Am impartit timpul pe parcursul celor 3 zile, de comun acord cu instructorul. O initiere = 30 min, 5 initieri = 150 minute. Despre alte tarife, trebuie intrebat strict la ghiseu pentru ca am observat ca pe site nu parea actualizat tabelul, mai verific maine.

Azi au stat o ora in total si Dan, instructorul, i-a preluat pe rand in functie de gradul de oboseala al fiecaruia. A fost o metoda excelenta, cu care ne-am adaptat din mers, initial am crezut ca va sta 30 min cu unul si 30 min cu celalalt si chiar ma intrebam daca nu cumva se va plictisi cel care va astepta. Ar fi trebuit sa-i introduc pe amandoi pe gheata si sa-i preia de la inceput pe rand, dar eu l-am echipat pe Stefan si cam 10 min Theodor a asteptat pe margine, plictisindu-se si zicand mereu “eu cand intru? vreau sa patinez!” .

S-a vazut clar diferenta de abordare dintre tati si Dan. Si de-acum imi este invatatura, nu numai pentru ei ci si pentru mine: cand incepi un sport cel mai bine este cu un om experimentat si care-ti confera incredere. De exemplu, pentru prima lectie nu s-a mai grabit nimeni sa-i invete sa “patineze” efectiv, ci doar sa mearga pe gheata, sa puna pasi, sa se acomodeze cu ghetele si sa stie cum sa cada si cum sa se ridice (clar prima lectie : sa stii sa cazi!! :)) ) .

Stefan a pasit neincrezator, probabil se gandea ca va merge tot timpul tinut sau impins de spate, dar i-a placut atat de mult incat la sfarsitul orei mergea (nu, nu patina) singur prin mijlocul patinoarului, fara vreo mantinela sau vreo foca pe langa el. Ca si evolutie, la Stefan a fost cam asa: dupa initierea propriu zisa, cand Dan i-a aratat pasii, cum sa tina picioarele si pozitia corpului, a venit la mantinela (timp in care a intrat Theo). Aici i-am spus ca poate merge pe langa mantinela cat doreste el de mult si usor usor, s-a desprins de mine si a facut un tur de patinoar. Apoi, a intervenit in ecuatie o foca (primita de Theo), despre care mi-a spus foarte nedumerit “Mami, foca asta e defecta! Nu vrea sa mearga!” Dupa cateva minute s-a prins cum trebuia impinsa foca si ca motorasul erau picioarele lui :)). Sinceritatea asta m-a amuzat teribil; probabil pe el nu, caci a luat vreo 2 cazaturi pe langa foca.

Theodor a pasit destul de in forta pe gheata, nerealizand ca aluneca si stiu foarte bine sentimentul acela de prima data pe gheata cand iti fuge pamantul de sub picioare (la propriu) si trebuie sa te ancorezi bine in el. In cazul lui, Dan era acolo, nu l-a lasat sa cada, l-a tinut de fiecare data si asta l-a facut sa aiba incredere. Plus ca, ceea ce m-a bucurat si mai tare, s-a pus la mintea lui. In niciun caz, nu l-a bruscat, l-a lasat in ritmul lui si s-a bucurat cand a reusit sa stea singur, fara ajutor. Pentru prima zi, mi-a placut foarte mult de instructor. Ca si evolutie, Theodor a reusit la sfarsitul asa zisei ore sa stea singur pe gheata si sa mearga singur – incet dar sigur. Ar mai fi vrut el multe, dar dorinta i-o luase demult inaintea putintei. Ca de fiecare data ” Mami, acum am si patinat, vreau sa schiez !” (nb:am facut-o si pe-asta hai la urmatorea..)  si “Mami vreau sa fac si eu asa, nu doar sa merg…!” (nb: adica sa patineze). La un moment dat, una din profesoarele de patinaj care se aflau cu o scoala acolo  i-a dat o foca si aproape il convinsese sa se duca singur in mijlocul patinoarului. Dar nu, nu i-am permis sa se aventureze fara instructor, dar foca a ramas la el. Si spre finalul orei a venit si dovada ca in faptura asta mica zace un munte de curaj si (momentan) inconstienta: s-a asezat pe foca sa-l plimbe Stefan si dupa ce au ajuns destul de departe de mine, fara instructor langa ei , Theo a hotarat ca e momentul sa incerce gheata de unul singur si s-a dat jos. Dar picioarele nu l-au ascultat asa cum credea el si gheata l-a imbracat intr-o mantie alba si rece 🙂 . Eu i-am zis “SUS!”, el a ras  si distractia a continuat pana la finalul orei fara resentimente 🙂 .

Maine vom merge iar. Si nu stiu cum sa zic, dar asa ma mananca talpile sa-mi pun si eu niste patine …hmmm.

PS: Au fost si minusuri, dar ca minus major, dar probabil inerent, este legat de calitatea claparilor. La Stefan am schimbat 2 perechi pana sa nimerim unii buni. Primii aveau o cordeluta rupta, a doua pereche era foarte uda in interior. Si apropos de igiena, de-abia dupa ce am sesizat ca sunt uzi si am cerut inca o pereche, am aflat ca patinele se incalta numai cu niste sosetute din hartie. Sosetutele erau la receptie, dar nu am stiut de ele. Am beneficiat de ajutor din partea lui Dan si la incaltat.

PS2: Acum am vazut pe site-ul patinoarului ca exista si camere web live, care functioneaza si in felul asta parintii isi pot chiar vedea copiii daca nu sunt cu ei.