La primul bebe vroiam ca totul sa se desfasoare pe repede inainte: sa manance singur, sa se imbrace singur, sa se incalte, sa spuna pipi sau caca si sa faca la olita/wc, adica sa fie independent cat mai repede. Anii mi-au demonstrat ca totul se face treptat, cu multa rabdare din partea noastra si fie ca vrem sau nu, natura isi urmeaza cursul in ritmul ei.

Cum spuneam, credeam ca daca o sa-l pun pe olita din momentul in care va sta singur in fundulet, problema e ca si rezolvata. La 8 luni si jumatate, Stefan statea si se ridica foarte bine in fundulet, asa ca am cumparat o olita. Simpla, fara melodii, stil scaunel si cu o centurica in fata care se prindea pentru siguranta copilului. Imi aduc aminte si acum, cum am vazut-o in vitrina , am vrut-o pentru ca era cu o masinuta de politie desenata pe ea (gandeam ca poate il va atrage mai mult) si cum vanzatoarea m-a intrebat ce varsta are bb si, desi, era doritoare de vanzare, m-a sfatuit sa mai astept cu pusul. Si nu am mers singura, ci cu alta mamica, cu un baietel de varsta lui Stefan, care a considerat ca ea nu vrea sa chinuie copilul cu stresatul la oala si mai bine fara pampers si sa simta ca este ud decat sa-l tot puna pe olita. Orice argument era de prisos, decizia o luasem, eram convinsa ca asa e bine.

Ajunsa acasa, am pus copilul pe olita, asa imbracat cum era si pentru ca Stefan este cel mai bland copilas, el a stat, s-a uitat in jur si la mine cu ochisorii lui albastri si mari si bineinteles ca nu a inteles nimic din mandria mea de mama atotstiutoare.

Apoi, am urmat in fiecare zi un ritual de pus pe olita: dupa treziri si inainte de culcare. El facea deja caca in fiecare dimineata, asa ca olita a fost doar inlocuitor de pampers, iar la pipi nu nimeream niciodata.

La 2 ani eram in acelasi stadiu ca la 9 luni, faptul ca l-am pus pe olita mai devreme nu a condus la obisnuirea sfincterelor si la constientizarea fenomenului ca sa ceara singur. De-abia dupa 2 ani am inceput sa-l las fara pampers si sa simta ce se intampla de fapt daca nu face pipi la olita si in 4 luni de zile a renuntat de tot la pampers- inclusiv in timpul somnului. Am ramas cu un bax nedesfacut spre marea mea surprindere.

Mai dificil a fost in timpul somnului, dar deja ma prinsesem ca el se trezea cand il trecea, se foia, avea un altfel de comportament, niciodata nu facea pipi adormit. In acel moment , il ridicam si il puneam pe olita sau lighean si facea pipi. Sub cearceaf aveam totusi aleze care protejau salteaua.

Pana s-a obisnuit a tot avut si el etape de recunoastere a momentului : in prima faza, nestiind ca nu mai are pampers facea peste tot -moment in care am introdus  protectia pentru saltea : peste saltea puneam o musama groasa, apoi o patura groasa, apoi aleze (paturici absorbante) si apoi alta paturica mai subtire si apoi cearceaf. Varianta asta mi s-a parut cea mai comoda, dupa ce am incercat mai multe feluri, caci alezele fosneau, deranjau somnul, plus ca daca se foia prin pat se deplasau si ele si mai aveam si stresul lor. Ulterior, au aparut si aleze mai mari, cam cat un cearceaf, dar, desi rezolva problema deplasarii, ne costa mai multi bani in cazul in care schimbam zilnic patul. La noi, accidentele se intamplau mai ales noaptea cand nu eram pe faza sa-l pun sa faca pipi si trebuia sa schimb imediat patul si aleza care se uda, salvand pe restul de 4-5 din restul patului.

Apoi au urmat etapele in care usor usor a realizat ca intr-adevar se uda si desi, se chinuia sa spuna inainte sau sa ajunga inainte la olita, scapa pentru ca era, inca, un act involuntar. Avea o preferinta pentru o canapea noua, apoi a trecut la covoare si spre final s-a mutat pe parchet si apoi venea cu carpa si stergea (imita gesturile noastre).

Desi era ud si arata, pentru ca de vorbit a fost mai tarziu, lasa pantalonasii pe el si statea asa. La momentul respectiv si asta mi se parea o ciudatenie: cum sa se suporte asa ud? sa nu isi dea pantalonii jos ? Mult mai tarziu a facut acest gest, undeva spre 3 ani si ceva.

Perioada cu olita n-a durat prea mult pentru ca am cumparat un reductor de wc si apoi numai pe acela l-a folosit.

In concluzie, la Stefan m-am grabit sa iau olita dar nu am mers mai departe cu ajutorul. Ar fi trebuit sa-l las mai devreme si fara pampers ca sa contientizeze senzatia de ud si ca se intampla asta cand face pipi, iar asteptarea mea ca se va invata asa mult mai repede nu a dat roade.

La Theodor urmeaza…