Pentru ca subiectul “nastere” inca nu s-a epuizat, tot in seara de marti, Stefan incepe o discutie care m-a surprins total si mi-a placut la nebunie gandirea lui clar indreptata spre lucrurile de baza, naturale, nealterate si in acelasi timp imi confirma cum isi tese el planuri astfel incat sa-si poata satisface curiozitatile.  Noi nu am discutat niciodata de fenomenul “nastere acasa, neasistata”, n-am vazut filmulete/reportaje in prezenta lui. Si totusi , nu am inventat nimic din ceea ce urmeaza 🙂 Pentru mine este surpinzator sa port aceste discutii cu baietelul meu de 6 ani si 4 luni, cand eu la varsta lui inca nu stiam ce le deosebeste pe fetite de baietei.

Stef: “Mami, dar tu ce ai mers la spital cand l-ai nascut pe Theo?”

Eu: “Asa vorbisem cu doctora sa ma duc la spital!”

Stef: “Dar mami, tu mi-ai spus ca se poate naste , pe acolo ….pe undeva pe unde faci pipi …..”

Eu: “Da, pe acolo !”

Stef: “Ca se deschide o usita, care numai atunci cand iese bebe se deschide …..”

Eu: “Da, exact asa este!”

Stef: “Pai si nu inteleg, mami: daca usita se deschide singura, bebe stie sa iasa singur, de ce a trebuit sa te duci la spital ? Nu puteai sa stai aici , acasa ? “

Eu: “Eu asa vorbisem cu doctora , sa ma duc la spital, sa ma taie pe burtica si sa-l scoata ea pe Theo.”

Stef: “Eu tot nu pricep, de ce a trebuit sa te taie pe burtica si sa-l scoata ea pe Theo? Nu stia el sa iasa si singur? Si sa fi stat , aici, acasa, sa nasti aici, in casa la tine!”

Eu: “Crezi ca ar fi venit doctora acasa sa ma asiste sa nasc?”

Stef: “Dar de ce ai nevoie de doctora? Nu stiai tu sa nasti singura? Ce..la catelusi vine doctorul sa-i ajute?”

Eu: “Dar tu ai vazut mamici care nasc acasa?”

Stef: “Nu, nu am vazut! dar ma gandesc eu asa…ce catelusii se duc la spital sa nasca? Unde nasc ei ? Nu in culcusul lor?”

Eu: “La oameni este putin altfel, in general se naste la spital pentru ca se poate intampla ceva cu bebe si ca sa poata interveni doctorul cat mai repede si daca la primul bebe doctora te taie pe burtica sa-l scoata pe bebe, atunci si la al doilea tot asa face!”

Stef: “ Si la mine te-a taiat pe burtica? “

Eu: “Da,si la tine!”

Stef: “Hmmm… dar de ce ….eu credeam ca m-am nascut altfel…”

Are un amestec de curiozitate cu gelozie. El vrea sa fie mai presus decat fratiorul . Trebuie intotdeauna sa fie diferiti, sa nu aiba jucarii la fel, haine la fel, sa nu faca aceeasi activitate, sa nu manance aceeasi mancare, sa aiba camere diferite, daca s-ar putea sa aiba fiecare cate un parinte. Faptul ca i-am nascut pe amandoi la fel, l-a dezamagit. Chiar el nu e special cu nimic? Dupa ce ca el nu mai tine minte gustul de laptic de la titi pentru ca s-a intarcat prea repede , acum si cu nasterea… Dar, in acelasi timp , il macina si curiozitatea sa vada cum se naste un bebe, asa natural cum i-am povestit eu ca se poate si atunci incearca sa vada cum poate face cumva sa vada acel moment.