Suntem seara, marti, inainte de culcare, am citit povestea, am stins lumina si ne-am bagat in pat.

Este momentul in care ne linistim, intram in starea de dinainte de somn, dar nu inainte de a mai raspunde la intrebarile copiilor. Theodor inca nu stie sa intrebe chestii, asa ca pentru el momentul de linistire este sa stea la titi, in timp ce Stefan isi satisface curiozitatile.Stefan : “Mami, cand Theo era in burtica la tine, se hranea cu mancarica prin burtica ta. Asa mi-ai spus! “

Mami: “Da, asa este!”

Stefan: “Ce mancai tu se transmitea si la Theo! Acum totul se transmite prin titica! Uite, cum bei tu enrgizantele alea , ele ajung la Theo prin titica si de-aia e si el asa energic!”

[este vorba de magneziu efervescent pe care il iau eu si el crede ca sunt energizante]

Mami: “Da, asa este! Nu o sa mai beau energizante! Ai dreptate, ajung la el si posibil sa-l agite!

Stefan: “Nuuuuu, maaami! Poti sa bei in continuare ca la el nu ajunge decat o particica! “

Am stat si m-am gandit la aceasta frumoasa conversatie si am vrut s-o scriu imediat ca sa n-o pierd (caci tare buna ar fi fost o  camera de filmat) dar m-a luat somnul langa ei si nu am mai reusit sa ma trezesc .

In urmatoarea seara, miercuri, Stefan imi spune, in acelasi moment de linistire :

Stefan: “Mami, sa nu bei toate energizantele pentru ca mai vreau si eu cate una din cand in cand !”

Deci, pana unde ii merge lui gandirea si nu ma prind din prima: el vroia sa se asigure ca mai sunt energizante si ca eu beau in continuare din ele, astfel ca si el sa poata bea la un moment dat atunci cand o sa-mi fac eu. Si acel moment a venit, a treia zi, joi, dupa amiaza, cand mi-a cerut un energizant .

Mami: “Dar, Stef, ala nu e decat magneziu!”

Stefan: “Asa, si?! Imi da energie , nu? Tu de ce il iei ?”

Fara cuvinte…..