Nu ma mai pot abtine. Am o pofta nebuna de scris. Stiu ca se apropie “acea” despartire de copii, vine agitatia cu gradinita/scoala, cu mai putin timp alaturi de ei.  Sunt adorabili. Theodor a inceput sa spuna lucrurilor pe nume intr-un mod sincer, concis si fara drept de apel, iar Stefan are o logica uimitoare.

Despre proiectul “pensiune” as scrie acum un roman, dar inspiratia o am mai mult pentru momentul cand am intrat din nou in capitala dupa 2 luni de lipsa.

Theodor : “ Tati uite magazine ! Tati, uite un taxi!”

Stefan : “Dar ce pute asa in masina? “

Noi:” Bucurestiul ! Este orasul imputit in care traim.”

***

Theodor este innebunit dupa motociclete si toate auxiliarele (muzica rock, plete , cercei, lanturi, viteza, bere si altele – inca nu pot spune tot).  Trece pe langa noi un tip pe motor, geaca de piele cu inscrisuri rocker-esti, el se uita fascinat la el.

Eu:” Waw Theo, ia uita-te pe geam! Un motociclist trece pe langa noi! Sa vezi ce frumos este, exact asa cum iti place tie…!”

Tati, la volan, inghite cam sec aprecierile mele.

Theo:”Maaaamaaaa, ce misto este! Daca ii trag una in fund motociclistului astuia sa vezi cum se duce! Astuia trebuie sa-I tragi una la fund sa se duca sa nu-l mai vedem!”

Tati a fost razbunat ..pam-pam…

Sa fii mama de trei baieti J

***

Pe Stefan il banuiam de o oaresce maturitate, inca se desprinde de perioada de copilarie si spre mirarea noastra o face foarte constient. Are momente de “luciditate” de adult si momente de copilareala prosteasca. Categoric ii place enorm sa copilareasca, sa se integreze in lumea lui Theo, lumea copilariei si a jocurilor, fara vreo responsabilitate de scoala sau de alt fel (strans masa dupa ce a terminat de mancat, imbracat- dezbracat singur, spalat singur etc).

E clar ca nu realizam ca a crescut, ca nu suntem in trend cu varsta lui. Avandu-l si pe Theo ramanem captivi in aceasta minunata copilarie cu tantrumuri, cu explicatii, cu toane si plansete, cu jocuri simple si la indemana, cu rasete de smotoceala, cu multe compromisuri, cu dormit impreuna, cu biberoane cu lapte, cu raceli, cu energii pozitive, cu multi prieteni si cate si mai cate.

Ne bufneste cateodata o raza de indoiala. Oare el de ce se uita inca la Disney Junior? Nu ar trebui sa fie mai “barbat” la varsta asta, mai atras de jocuri de “varsta lui”? Nu ca am stii exact ce ar trebui sa faca sau nu, dar daca ramane in urma cu achizitiile, daca se apropie prea mult de toanele lui Theo si se detaseaza de preocupari pentru copii mai mari? Si da, poate ca intrebari ne punem cu sutele, dar nici ca stim de ce ar trebui sa-l fortam sa se joace cu pistoalele, de-a lupta sau fotbal daca nu ii place. De ce sa se uite la Star Wars daca e prea complicat de procesat pentru el (cand alt prieten stie replicile pe din afara)? De ce sa se joace pe tableta daca el prefera craft-urile ? Sunt atat de multe “de ce-uri” izvorate din comparatii cu alti copii, incat am obosit sa ne mai explicam ceva.  Adaptarea la alte “lumi” va veni atunci cand va fi pregatit. Obligatia noastra este sa-i aratam ca exista lumea reala, cea de dincolo de gadget-uri, alte jocuri ale copilariei, sa-l canalizam spre consum activ de energie si nu spre conservare, spre explorare si practica.

Gandind noi acestea, si avand evident mai mereu imaginea primelor ani de scoala in cap (cu parintii care ne ajutatu la teme si isi puneau toate resursele memoriei la treaba pentru a starni solutii la matematica si romana in locul nostru), iata ca ii spunem (in masina, in timp ce Theo dormea):

“Stefan, si o sa vina probleme la matematica, din acelea cu masina X care pleaca dintr-un punct si ajunge in altul si alta masina Y care pleaca si ea din alt punct si trebuie sa calculezi unde se intalnesc. Sau altele la care trebuie sa calculezi viteza cu care merge o motocicleta.”

Stefan: “Da, stiu. Sunt probleme simple. Normal ca masinile se vor intalni. “

“Unde? Asta va trebui sa calculezi tu daca stii viteza cu care merg si distanta pe care o au de mers”

Stefan: “Cum unde? La benzinarie.”

“Ok! Si daca ar fi biciclisti de ce s-ar mai intalni la benzinarie?!”

Stefan:” Cum de ce? Mai mami dar la benzinarie nu te opresti doar ca sa alimentezi cu combustibil! Opresti si ca sa mananci !”

No comment…

***

Stefan:”Tati, ai zis ca va trebui sa calculez in functie de viteza unde se intalnesc. Noi cu ce viteza mergem? Si cand vom ajunge la Bucuresti? Si oare noi mergem mai repede decat masina care a trecut pe langa noi?”

Tati incepe sa calculeze …ajunge dupa n operatiuni la 20m/ secunda.  Timp in care incearca (fara succes) sa-l introduca si pe el in lumea impartirii si inmultirii, a recapitularii fractiunilor de timp etc.

Stefan: “Tati, m-ai plictisit cu toate calculele astea. Nici nu m-am dus in clasa 1 inca !”

***

Stefan: “Vreau kurtos! Kurtos de pe Dealul Negru!”

Tati incearca sa-l previna ca s-ar putea sa fie aglomerat, sa nu putem opri, poate e politie care dirijeaza circulatia, poate e chiar inchis. Inca suntem ancorati in fenomenul “explicatii”, “pregatirea copilului pentru ce e mai rau”, “impiedicarea vreunei crize de plans cand cel mic doarme” . Pe scurt eliminarea circului nejustificat.

Stefan :” Offf! Si aveam asa o pofta! Dar e ok, pot sa stau si fara! Si mami, tati, sa stiti ca eu mai plang atunci cand sunt obosit! “

Parinti surprinsi de maturitatea gandirii, de acceptarea unei realitati si de infrangerea unei pofte, unui moft.

La chiosc a fost inchis, Stefan a fost dezamagit, totusi. Insa a inteles demult ca este mai bine pentru toti ca Theo sa fie odihnit. Stia foarte bine ca s-a dat “mare” ca accepta asemenea lucruri.

Aseara, intr-un moment de oboseala si foame, a inceput sa planga. I-am spus sa se gandeasca la ceea ce ne-a spus cu o seara inainte. A stiut, a confirmat: da, era de la oboseala si foame. Dar puteai sa-si planga amarul caci Theo nu mai dormea de data asta. Smiorcaiala a durat atat cat sa-si dea seama ca e doar de descarcare, a fost un plans doar pentru el si cu el. Noi am tacut si am concis ca baiatul nostru este mult prea mare pentru “varsta” noastra 🙂 .

Vara asta s-a dus, vine toamna cu un nou inceput pentru toti 🙂 .