Theodor a trecut de 2 ani pe 1.03.2014. Nu ma asteptam sa mai vad o explozie in evolutia lui pentru ca deja avea cam toate bifele pana la aceasta varsta: vorbit, mers, alergat, propozitii, mancat singur etc. La Stefan 2 ani nu a reprezentat o granita in evolutie, ci mai degraba 2 ani si 4-5 luni si categoric 3 ani.

Intr-o seara,tot dand eu cu matura prin bucatarie, iata ca Theo se catara pe un scaun si imi spune : “Mami, de ce tangi?” Am procesat ceva la “tangi” dar am inteles ca era vorba de “strangi”, dar totusi i-am spus sa mai repete.

Copilul, ca sa-mi faca pe plac si ca sa se faca inteles cat mai clar, se cazneste, se gandeste si … imi spune : “Mami, de ce aduni? de ce aduni? ” – si tot repeta cu gura pana la urechi ca a gasit acel cuvant- usor de pronuntat si usor de inteles 🙂

Ce dovada mai clara de iubire si de gandire dreapta si sincera 🙂

In fiecare zi sunt surpinsa cat de multe spun copiii folosind foarte putine cuvinte si cat de mult se bucura cand am reusit sa deslusim ceea ce au vrut ei sa spuna.

Lectia de azi mi-o da Stefan , dupa ce ajungem de la gradi, in scara blocului:” Si mami, ce mi-ai luat pentru ca le-am dat martisoare la fetite?”

Am inteles atunci ca gestul MEU de a cumpara martisoare si de a i le pune copilului in brate pentru a le imparti , cu explicatiile de rigoare bineinteles, nu a fost perceput decat ca pe o obligatie , ca pe o indatorire de a-mi face mie pe plac.

Inca o data, inca cateva cuvinte mi-a spus tot. Pentru el, mai important a fost sa mearga la gradi sa se joace, sa-si vada de copilaria si de povestile lui. Obiceiurile “comerciale”, facute doar de dragul de a le face nu-l impresioneaza deloc si se vede treaba ca le-ar face “contra cost” .