Am vrut sa scriu mereu, in fiecare zi mi-am insiruit gandurile si intamplarile pe diverse hartiute sau note de telefon, randuri care n-au mai trecut testul de revizuire pentru a fi publicate. Nu, nu mi-am propus rezolutii sau teme pentru anul ce tocmai a inceput, dar, probabil ca inceputurile ne scot din rutina si ne imping sa ne continuam visele neterminate.

Si da, mi-am propus sa continui acest vis de copil inceput cu mult timp in urma si mereu uitat. Pentru cine scriu? Pentru alte mamici, pentru alti copilasi, pentru alti tati si bunici si mai ales pentru mine si familia mea.

Pentru ca in fiecare zi descopar multe, e chiar pacat sa le las la voia intamplarii si sa nu le grupez aici, sub un singur acoperis de unde pot fi gasite. 

Asa ca, am inceput acest an cu organizarea casei. Pana acum nu am scris ce a insemnat pentru noi mutarea la 4 camere, asa ca o sa scriu si despre asta in alta postare. Cat despre organizare, de-abia am avut curaj sa ma gandesc la ea, dupa un an jumate de la mutare. Am schitat cateva randuri pe o agenda si urmeaza sa gasesc solutii pentru fiecare coltisor din casa astfel incat sa nu mai simt o atmosfera incarcata si apasatoare. Eu sunt stilul “soarece” – strangator, intamplarea face ca si tati sa fie tot acelasi stil si, mai mult de atat, Stef este si el tot la fel de “soricel”. Cel mai soricel dintre noi toti.

Apoi, vreau neaparat sa revin la minunatul obicei al meniului saptamanal, atat pentru copii cat si pentru noi, parintii. Am practicat metoda asta 3 ani de zile cu Stefan si pe cat de mult o uram atunci cand ma apucam sa scriu pe atat de mult imi lipseste acum.

La data asta, Theodor are aproape 4 anisori (3ani si 10luni), deja are alta capacitate si putem sa mergem la mult mai multe activitati comune cu el si asta ne bucura foarte mult, caci scapam de “separarea” fratilor pe care am mai practicat-o cand am considerat ca Theodor este prea mic. Pentru asta sper sa reusesc sa incropesc un calendar in adevaratul sens al cuvantului si sa nu mai inghesui in agenda mea de toate 🙂 .

Mai sunt multe la care ma gandesc si sper sa le si conturez, dar nu ma inham la prea multe caci sper sa le fac bine macar pe acestea.

La o noua rescriere cat de curand.